Muzeul satului, muzeu etnografic în aer liber, este unul din primele din lume de acest gen şi cel mai vast din Europa. Înfiinţat de istoricul Dimitrie Gusti, care a desfăşurat între anii 1925 şi 1936 o activitate de cercetare colectivă asupra diverselor zone etno-folclorice ale României, muzeul prezintă istoria civilizaţiei ţărăneşti între secolul al XV-lea şi începutul secolului al XX-lea. 

Amenajat în 1936, Muzeul satului a aplicat de la înfiinţarea lui principiul de autenticitate, casele aduse la faţa locului fiind întreţinute chiar de familii de ţărani.

În prezent, muzeul s-a extins pe o suprafaţă de aproximativ 12 hectare şi cuprinde 322 de case, din care o sută sunt de lemn, construite în secolele XVII-XX şi rânduite de-a lungul unor alei cu copaci, ca într-un sat, având curţi interioare, anexe (poduri, fântâni, cuptoare de pâine), biserici şi mori de apă, în stilul specific regiunilor istorice ale ţării. Casele pescarilor din Delta Dunării, de pildă, cu acoperişuri de stuf şi pridvoare lungi la marginea apei, regăsesc cadrul lor original. Interiorul caselor este decorat cu mobilier, broderii, ceramică şi unelte, aidoma caselor ţărăneşti tradiţionale. Un magazin pune la dispoziţia vizitatorilor obiecte de artizanat românesc.